luni, 31 august 2009

Dubla dualitate


S-ar putea ca dualismul nostru exasperant să-şi aibă izvorul în configuraţia sistemului solar. Prezenţa sau absenţa Soarelui pe cer (primul dualism!) înseamnă lumină sau întuneric, zi sau noapte, DA sau NU etc…


Ce-ar fi dacă existenţa noastră s-ar desfăşura sub acţiunea, nu a unuia, ci a doi sori?
Să presupunem că acest sistem ,,bisolar’’ este stabil şi că Pământul oferă un climat favorabil vieţii.
Acum vom avea următoarele ,,stări’’:
• A1A2 – ambii sori prezenţi;
• A1Ā2 – primul soare prezent, al doilea absent;
• Ā1Ā2 – ambii sori absenţi (noapte);
• Ā1A 2 – primul soare absent, al doilea prezent

Deci patru ,,stări’’, în loc de două.
Existenţa umană ar mai fi atât de tributară dualităţii? De exemplu ar mai funcţiona principiul simplei simetrii? Nu cumva omul cu doi ochi, două urechi, două mâini etc. ar deveni ,,omul’’ cu patru ochi, patru urechi, patru mâini etc.? Iar în noile condiţii (complex conjugate!) mai poate fi vorba că la baza existenţei stau doar două principii (materie şi spirit, corp şi suflet etc.)?... Puţin probabil!.
Între ,,a fi’’ şi ,,a nu fi’’ s-ar interpune, poate, încă două ,,stări’’, care ar oferi alternative mai fireşti brutalei ,,opoziţii de fază’’, iar structura de organizare a vieţii şi formele ei ar fi sensibil modificate.

sâmbătă, 22 august 2009

Valori crizate

Repere maligne

Dacă privim tabla de valori a formelor de guvernământ actuale ni se impun cele denumite, emfatic, universale. Precum: libertatea căutării unui ideal, libertatea religioasă, aceea de a-şi alege conducătorii, justiţie echitabilă, iniţiativa în afaceri, comerţ extins în toată lumea etc…
Istoria ne arată că incubarea acestor valori, decente ochiului cosmopolit, tinde să provoace reacţii repulsive, inserţie grosolană ca impact, imundă ca efect.
Implantul democraţiei, folosită ca bun de consum mondial, poartă sigla chirurgiei estetice. La ieşirea din anestezie pacienţii cad în depresie…eşecul operaţiei îi obligă la extirparea corpului străin.
Să fie falimentar exportul de forme politice? Multiple ,,forme fără fond’’ vor lua cu asalt satul planetar…


Punct de inflexiune

La un moment dat, istoric, fundamentul iudeo – creştin, care stătea la baza valorilor umane, a fost înlocuit de conceptul numit umanism. Axioma sofistă ,,Omul=măsura tuturor lucrurilor’’ a propulsat omul şi valorile sale direct in centrul Universului – spre îndepărtarea de Dumnezeu…
Conceptul oferă o viziune mecanicistă asupra omului, în sensul că, la limită, acesta poate fi asemănat uşor cu o maşină, despre care se ştie modul de funcţionare, părţile componente etc. şi a cărui viaţă se desfăşoară determinist, fără implicarea metafizică a Creatorului.


Ruperi de ritm

- Avort matern: Curtea Supremă de Justiţie din S.U.A. a legalizat practica avorturilor încă din 1975, de atunci fiind astfel ucişi peste 6 milioane de copii. Una din ipotezele justificative – fetusul înainte de naştere nu poate fi numit fiinţă umană!... Fals! Încă de la primele 3 săptămâni copilul are inimă… Embrionul este ceva diferit de corpul mamei, el poate creşte în eprubetă de la această vârstă!.
- Schizofrenie medicală: Sunt aduşi de departe copii cu probleme grave de sănătate ce necesită tratament costisitor, echipe complexe de medici angrenaţi un timp lung în identificarea şi combaterea bolii iar într-un salon alăturat sunt ucişi prin tehnica avortului copii perfect sănătoşi…
- Ecologie hazlie: Sistarea construcţiei unui complex hidroenergetic pentru protejarea şobolanului cu burta portocalie care locuia în zonă; renunţarea la lucrările de amenajare a unui lanţ hotelier pentru protejarea unui păianjen (de 1 cm lungime!) găsit într-o peşteră alăturată etc;


Speranţa exemplului

Să presupunem o societate care se confruntă cu o problemă. Opiniile membrilor săi faţă de rezolvarea problemei sunt împărţite şi multiple. Nu există un acord, iar dezacordurile interferează: predomină o stare de nesiguranţă şi confuzie, de oscilaţie şi fluiditate a conştiinţelor, ceea ce blochează orice intenţie coerentă de acţiune practică.
În acest context se întâmplă ca o persoană sau un mic grup să ofere un fascicul relativ mic de idei, caracterizat prin precizie şi claritate – tocmai bun pentru rezolvarea problemei. Acest microgrup, rigid structurat, contrastând vădit cu marea de relativism în care se manifestă, atrage un număr de indivizi din afara grupului dar în contact cu acesta - din motive geografice, economice etc. Ideile acestor indivizi, fluide şi oscilante până atunci, vor fi treptat magnetizate (adică vor primi o direcţie), se vor cristaliza în sensul valorilor grupului şi astfel aceşti oameni vor deveni, la un moment dat, membrii grupului iniţial. Acest proces se poate repeta de un număr indefinit de ori, cei aflaţi în imediat contact cu grupul schimbă fluiditatea iniţială a opiniilor cu cele cuprinse în forme riguroase, devenite valori stabile. Dacă procesul nu este oprit are loc o adevărată ,,amplificare prin avalanşă’’ a propagării ideilor grupului originar.
Într-o bătălie - anul 574, pe râul Arzamon –, la apropierea armatei duşmane de armata romană se stârnise mult praf, ceea ce a produs derută şi apoi descurajare în rândul soldaţilor. Aceştia au început să fugă în diferite direcţii, punând astfel în pericol integritatea corpului de armată. În acel moment de destrămare a coeziunii de grup intervine un general care înalţă deasupra capetelor ,,icoana lui Dumnezeu – om’’. Aceasta insuflă imediat soldaţilor curaj şi energie, conducându-i astfel spre victorie. Iată cum o masă de oameni, ajunşi pe punctul să redevină simpli indivizi animaţi de instinctul de supravieţuire, reajung ,,romani’’ şi creştini regrupându-se în jurul imaginii venerate; în ea se recunosc…
Mai păstrăm azi aceste simboluri simple, elocvente? vor reuşi ele să cristalizeze conştiinţe din marea masa informă, fluidă., pentru a restabili valori?

Cine ştie?! Istoria e mai tot timpul la îndemâna noastră…

Cristofor02